Este normal ca, daca am vreo idee de cercetare, s-o pastrez pentru mine, sa n-o comunic altcuiva pentru a nu-mi fi, cumva, „furata”. Pe de alta parte, sunt ingradit in propria mea gandire si strategie si un „altul” ar putea sa-mi deschida noi perspective sau o alta abordare asupra temei pe care doresc sa o cercetez.
Alta problema ar fi legata de etica si deontologia profesionala. Daca ideea nu-mi apartine si apartine altuia, macar pot sa am onestitatea de a recunoaste intaietatea ideii altuia fata de propria mea abordare. Daca cercetarea a fost dusa la final si descopar ca mai sunt aspecte nelamurite sau exista dezvoltari ulterioare ale problematicii, atunci este considerat corect sa dezvolt ideea dincolo de limita impusa de finalizarea cercetarii...
A doua posibila directie a acestui demers se refera la validarea si verificarea fidelitatii unui instrument sau pentru etalonarea lor pe populatia Romaniei. Astfel, avem posibilitatea sa intindem o mana de ajutor colegilor interesati sa dezvolte instrumentele psihologice prin adaugarea altora noi, etalonarea am putea-o face si cu ajutorul pacientilor de la propriul cabinet de psihologie, iar costurile implicate ar putea fi mai mici la o etalonare la nivel national
Ti-ai ales o tema interesanta pentru lucrarea de licenta? Ai o prezentare „beton” pentru dizertatia de la masterat? Ai facut cercetare in cadrul lucrarii de doctorat? Faci cercetare fundamentala sau aplicativa?
Spune-ne si noua cate ceva din ideile tale!
Urmeaza invitatia la studiu...