Colegiul Psihologilor

Principala mea problema este legata de faptul ca functioneaza pe baza unei legi organice si nu am posibilitatea de a alege. Exista o singura varianta posibila: vrei atestat de libera practica, atunci esti obligat sa faci parte din Colegiul psihologilor, care iti va da dreptul de a profesa, pe baza calificarii individuale. Nu are concurenta, deci nu am ce sa aleg. La fel, este si in cazul Colegiului medicilor...este impus de lege.
Ce face efectiv Colegiul si ce ar trebui sa faca? Ce face, cam stim cu totii: strange cotizatii...Ce ar trebui sa faca, scrie in statutul sau de functionare...Dar, intre vorba si fapta, se pare ca exista o oarecare neconcordanta...
Titulatura de medic-specialist si primar este luata din fosta URSS, odata cu aparitia comunismului si „importata” si pe la noi. Inclin sa cred ca si titulaturile de autonom-specialist si principal ale psihologilor deriva tot cam de pe acolo sau au fost „imprumutate” de la Colegiul medicilor, de unde Colegiul psihologilor s-a „inspirat” ca functionare...In occident, nu exista astfel de titulaturi, dupa cat stiu eu, sper sa nu gresesc...
La medici, schimbarea de titulatura nu se plateste, la psihologi, da. Exista specialitati medicale (psihiatri) sau avocati (membri in Colegiul lor) pentru care participarile la Congrese Nationale este gratuita, pentru cei care sunt membri si platesc cotizatia la timp si la zi. La celelalte specialitati medicale, ca si la psihologi, Congresele si Conferintele se platesc, pentru a avea niste credite impuse...
Sunt doar cateva dintre nemultumirile mele. Colegiul este ales si prin votul meu, dar nu simt ca ma reprezinta...sau ca face ceva pentru mine. Daca tot trebuie sa dau, macar sa obtin si ceva in schimb, nu? Este vorba despre drepturi, nu doar de obligatii...

Perfect de acord cu ce spui, majoritatea psihologilor pe care ii cunosc sunt de asemenea de acord. Toata lumea se intreaba pentru ce cotizam... avem obligatii, mai putin drepturi. Parerea mea este insa ca suntem umiliti deoarece continuam sa fim umili... Si fiecare asteapta ca altcineva sa ia atitudine... Dar putem? Avem cum? Mai exista speranta?
Un simplu exemplu al cuiva care a relatat extrem de bine cum se petrec lucrurile, si e doar un exemplu...cunosc multe...

"Interviu la comisia de psihologie educationalã
C-o fi, c-o pãti, copsi - teapã la nivel înalt
Interviu la comisia de psihologie educationalã

As minti sã spun cã nu mã asteptam la asa ceva... dar trebuie sã spun cã nu mã asteptam la ceva de acestã amploare!
Este vorba despre participarea mea la un interviu de atestare, la colegiul psihologilor, la comisia de psihologie educationalã (precizarea comisiei e necesarã pentru cã nu se întâmplã la toate comisiile ce mi s-a întâmplat mie azi). Este vorba despre nerespectarea legii, de fapt a normelor de atestare, elaborate- culmea mirãrii !- tot de cãtre ei.
Va trebui sã mã adun, pentru a deveni coerentã... Deci:
1. Art. 10 lit. c) din normele de atestare elaborate de comisia sus-numitã (în conformitate cu normele de aplicare a legii 213/2004) spune cã poti dobîndi dreptul de liberã practicã în regim autonom, în baza experientei profesionale dovedite, dacã:

-desfãsori activitate de predare în învãtãmîntul preuniversitar,
grad didactic II,
-minim zece ani vechime
si dacã - desfãsori activitãti specifice domeniului: evaluare si diagnozã, consiliere scolarã si vocationalã
2. Normele de aplicare a legii 213/2004 , art 13, lit. b) spun cã experienta profesionalã trebuie doveditã printr-un extras din fisa postului.

Auzind una-alta despre colegiu (bîrfe, smenuri, susanele...) si categorisind precizãrile din norme drept ambigue, mi-am zis cã este cazul sã clarific unele aspecte. L-am contactat întîi pe consilierul juridic al colegiului, care nu mi-a rãspuns la întrebare; apoi am apelat la conducerea filialei judetene, unde mi s-a spus cã am interpretat corect normele; drept urmare am depus dosarul pentru "autonom". E nevoie sã precizez si cã în art. 10, lit. a) din normele de aplicare a legii 213/ 2004 se precizeazã cã primul pas este depunerea dosarului la comitetul filialei pentru verificarea continutului si pentru conformitate.



Etajul 5 al unui hotel-scoalã de aplicatie pentru Colegiul Economic Viilor = sediul Colegiului Psihologilor din România; un coridor nu prea lung, dar strîmt; vreo 10 scaune si vreo 60 de persoane; membrii comisiei la masã (pînã pe la 14:30, desi ora anuntatã era 14!); cãldurã mare, moncher! ; cîteva cucoane (care cunosteau mersul lucrurilor) lipite de usa sãlii în care urma sã se desfãsoare interviul au declarat cã se intrã în ordinea în care s-au asezat ele acolo, desi erau persoane care veniserã de aiurea, din nordul vestul si din estul tãrii, încã de la ora 10; doar cã stãtuserã afarã, înãuntru neputîndu-se respira.

Îmi vine rîndul sã intru, printre ultimii, pentru cã nu fac fatã înghesuielii si mirosului de transpiratie. Deja iesiserã cîteva persoane, aflate în aceeasi situatie cu mine, care primiserã doar supervizare, NU autonom.

Mi se cere sã mã prezint, desi nu cunosteam pe niciunul din membrii comisiei si nici nu purtau ecusoane sau ceva, care sã mã ajute sã-mi dau seama cu cine stau de vorbã. Mã prezint si una din membrele comisiei (probabil cea care îmi studiase dosarul) deschide un carnetel si spune: supervizare.

-Nu, zic eu, autonom. Conform normelor de atestare...

-Comisia decide (ulterior aveam sã aflu cã e refrenul zilei).

-Decide, dar conform legii..., zic eu, insistînd sã... nimic....

Se deschid cãrti, se citesc articole din norme, se interpreteazã....

-Doar dacã sînteti licentiatã în psihologie, mi se spune de cãtre o altã membrã.

-Sînt, cã de-aia am ajuns aici...

-Doar dacã predati psihologie...

-În norme nu se precizeazã; se spune doar activitate de predare în învãtãmîntul preuniversitar!

-Nu se precizeazã, dar se subîntelege...

-Particula "lege" din acest cuvînt nu se substituie legii, zic eu.

-Comisia decide cum interpreteazã, zic ei.

Am înteles despre ce e vorba: discutia se poartã de pe pozitia noi (comisia) sîntem OK, tu esti ne-OK si este o "tranzactie încrucisatã" (Adultul meu se adresa Adultului lor, iar ei stãteau de vorbã cu Copilul meu din starea lor de Pãrinte- curatã Analizã Tranzactionalã ). Deci, nu e cazul sã lungim discutia, nu mai am rãbdare, hotãrîrea era luatã de mult, de cînd se citise dosarul, asa cã cer permisiunea sã plec.

-Nu plecati de aici pînã nu vã convingem cã avem dreptate.

-M-ati convins, zic ca sã scap; si adaug: aveti dreptate din punctul dvs. de vedere.

-Sîntem toti psihologi aici, ne putem da seama cã nu v-am convins. (Sfînt profesionalism! cum si-au dat seama cã nu sunt de acord cu interpretarea lor! )

Mã simteam sechestratã, parcã eram în povestea cu cei care au furat masina lui Gigi Becali; doar cã eu eram si cea furatã, si cea sechestratã!

-Atunci, filiala judeteanã de ce mi-a dat "conform" pentru dosar?

-Filiala judeteanã are doar rol administrativ.

-Nu-i vãd rostul, dacã legea se interpreteazã acolo altfel decît aici.... Dar sã revenim la dosarul meu...

Citim încã o datã si ajungem la ultimul criteriu "dovada..."

-Fisa postului, zic eu, conform legii.

-Nu e suficient...

-De ce? Nu asa se precizeazã în norme?

-Comisia decide!

Nu mai am rãbdare, chiar vreau sã plec; discutia nu-si mai are rostul; dar rãspunsul este, din nou, cel de mai sus.

Revin la fisa postului si le explic cã, meseria de învãtãtor presupune, la fiecare început de clasã I evaluare si diagnozã, apoi, la fiecare sfîrsit de clasã a IV-a, completez fisa de caracterizare psiho-pedagogicã si dau recomandare pentru viitorul traseu scolar fãcînd astfel consiliere vocaþionalã, si- pe tot parcursul scolaritãtii, consiliere scolarã.

-Nu consilere de-aia! mi se spune.

-Dar de care? întreb, însã nu primesc rãspuns...

-Tot ce spuneti faceti pentru cã reprezintã obligatii de serviciu.

-Si asta nu înseamnã fisa postului? Iarãsi niciun rãspuns...

Adaug cã stiu la ce se asteaptã când se referã la dovadã; chiar eu cunosc persoane care si-au luat adeverinte de la diverse firme si fundatii, cum cã au prestat activitate de psiholog; dar, dupã pãrerea mea una este s-o faci pe bune, alta este sã prezinti adeverintã. Mi se spune cã e treaba comisiei sã decidã ce dovezi sunt bune si care nu. Atunci de ce s-or mai fi referit în normele de atestare la fisa postului?

Interviul s-a încheiat cu refrenul comisia decide si cu întrebarea: acceptati supervizare? Nu as fi acceptat, dar propoziþia de pe site-ul copsi: nu se admit contestaþii si cele aproximativ 50% din salariu pe care le-am cheltuit cu întocmirea dosarului, cu taxe si cu drumuri m-au fãcut sã accept. Regret cã am acceptat si, cel mai mult regret faptul cã nu stiu ce sã fac; legal vorbind nu cred cã am solutii...

Tradus în limba martianã (cei care au citit Eric Berne sau care stiu despre analiza tranzactionalã înteleg la ce mã refer), modul (comisiei de psihologie educationalã ) de a interpreta legile sunã astfel: Scopul nostru este sã facem bani si, dacã nu ai înteles asta, cu atît mai rãu pentru tine. Deci nu poti sã primesti autonom, pentru cã nu ne atingem noi scopul. Supervizare este cu totul altceva! Îti iei supervizor, care e tot de-al nostru si care tot bani vrea sã facã; te duci la formare continuã, organizatã de noi si-ai nostri, atestatã de noi, cu taxe care tot la noi vin; apoi, alt dosar, altã taxã pentru un alt interviu... si, de n-o fi sã fie, nu se admit contestatii. Pîinea si cutitul sunt la noi, deci nu-ti face planuri de viitor, nici de dezvoltare a carierei, dacã în aceste planuri nu incluzi banii tãi care trebuie sã ajungã la noi !!!

Acum abia cred cã înteleg de ce se dau avize psihologice pe bandã rulantã, oricui cere, uneori printr-o tertã persoanã, doar în schimbul achitãrii taxei ! Mã gîndeam cît trebuie sã fii de inconstient sau de incompetent sã faci asa ceva... De fapt e vorba de "modelul parental" (dacã asa ne-au învãtat cei "de sus" !) si de a aduna banii necesari pentru un nou interviu, pentru o schimbare de treaptã, pentru....

Felicitari pentru relatare, integritatea morala si profesionala , echilibrul emotional , detasare si simtul umorului. Cum spunea o veche zicala " sa asculti pe toata lumea dar din mintile tale sa nu iesi".... Avem , in sfarsit, pentru ultimii sceptici, o relatare la cald despre ce au putut sa conceapa si sa puna in practica cei care au confiscat complet un domeniu profesional in care psihologii sunt reprezentati pe la alte ministere de catre ... militari si condusi de securisti prin provincie cel putin ( un asemenea caz il cunosc personal ).
Cred ca acum este evident pentru orice om de buna credinta ca o comisie fantomatica a bunului plac , fara "ecusoane" vizibile, dar cu prerogative absolute si cu ideea fixa ca dreptatea , logica si adevarul profesional sunt numai de partea conducerii care poate viola inclusiv propria lege de functionare si normele ei de aplicare si niciodata de partea membrilor organizatiei, nu mai are nici o legatura cu aceasta profesie in care trebuie sa li se reaminteasca ...decidentilor ca isi incalca singuri propriile norme de functionare. Si in aceste conditii nici un om onest nu isi mai poate face profesia in conditii de siguranta profesionala "sub litera si spiritul legii". Este legea "lor si pentru ei" si nu o lege a psihologilor si pentru psihologi . De ce are nevoie neaparat o profesie de o "lege" nu e foarte clar ( psihologii englezi , francezi, americani nu au nici o "lege" si le merge al dracului de bine...) dar e clar ca unii au vrut neaparat o lege si au avut-o peste capul psihologilor. Pe scurt, au pornit de la Caragiale , dar au trecut dincolo de Kafka si Orwell. Si acesta e numai inceputul ..."

Multumim pentru sinceritatea raspunsului tau la acest apel de colaborare al forumului. Exprimarea cat mai multor puncte de vedere, cu impartasirea experientelor personale, ne poate ajuta sa conturam un curent de opinie majoritar, oferindu-ne si posibilitatea elaborarii unor modalitati de implementare a unor proiecte noi pentru viitor.

Lipsa unui cadru clar de reglementare, reguli si norme, poate lasa loc unor interpretari personale, generand o stare de conflict. In procesul de formare profesionala este important sa existe norme clare pentru fiecare specialitate, in functie de etapa ce urmeaza a fi parcursa in dezvoltare, pentru ca fiecare aplicant sa decida calea de urmat.

Daca pentru drepturi este necesar sa luptam, atunci, personal, consider prioritar sa lupt pentru dreptul meu de a fi informat.
Votul fiind modul democratic si legal de a-mi exercita dreptul de exprimare a opiniei personale, consider util sa ma informez cu privire la persoanele ce urmeaza a ma reprezenta in comitete si comisii. Este, pana la urma, o obligatie ce priveste pe fiecare in parte de a se informa si a nu bifa doar nume pe o lista de nominalizari.
De asemenea, o informare periodica a activitatii Colegiului consider ca ar fi utila membrilor sai si poate ar deschide o cale spre transparenta si dialog deschis. Eu am incercat sa accesez pe internet astfel de informatii, pe site-ul Colegiului, dar nu am avut prea mult succes. Posta electronica poate oferi un suport eficient - primesc deja mail-uri utile de informare de la APR si multumesc pentru asta.
Dar, am sa aduc in discutie si o experienta personala recenta: intalnirea membrilor Fililalei Bucuresti ce a avut loc in anul 2010. Cati participanti au fost in sala? Raportul de activitate a interesat pe cei prezenti? Noile proiecte ce dezbateri au generat?

Eu nu as spune lupta ca imediat se formeaza si tabere.
Colegiul in general este o modalitate democratica de a administra practica din Romania. Daca doresti sa practici in Ro trebuie sa indeplinesti cateva criterii pe care acest colegiu le defineste si le aplica.
Trebuie sa fi obligatoriu membru pt a putea practica. Nu e o ingradire a drepturilor tale ci doar o conditie a practicii.
Daca acest colegiu ar fi numit de ministru atunci ar fi o ingradire dar atata timp cat el apare ca urmare a alegerilor libere din breasla nu vad sa fie o problema.
Ca la o iesire cu prietenii, cadem de acord ca unii fac salata, altii fac focul si gratarul si barbatii beau bere (glumesc )
Revenind, la subiect masura implicarii fiecarui membru in colegiu da o orientare conforma cu dorintele acestuia.

Este normal ca cei care sunt alesi in colegiu sa voteze conform cu convingerile lor. Daca nu iti convin atunci trebuie sa mergi acolo (ca delegat) si sa iti sustii pct. de vedere.
Evident ca nu se face de azi pe maine dar eu asa vad ca functioneaza.
Scuze de intruziune da topicul este fierbinte si pe alte colegii

Publicat initial de haluce man

... trebuie sa indeplinesti cateva criterii pe care acest colegiu le defineste si le aplica...

Aici, cred ca este o "mica" problema, nu sunt foarte clar definite si aplicate, de unde si o oarecare degringolada.

E în regulă, Colegiul face ce-l taie capul, fără a respecta regulile. Dar dvs. sunteti învătătoare si oricâtă experientă aveti si oricâtă consiliere ati face în clasă, postul nu vă dă dreptul să aveti titlul de psiholog scolar. Trebuie să profesati în domeniu. Ca ex: prof. psiholog. Cei care sunt profesori de psihologie sau învătători/educatori, alte job-uri nu pot scoate drept de liberă practică.

Buna ziua
Am terminat facultatea de Psihologie si un master Psihoterapii Psihanalitice in cadrul Universitatii Hyperion dar care nu este recunoscut de Colegiul Psihologilor,de putin timp m-am angajat ca psiholog. Am sustinut interviul pentru atestatul de libera practica pe clinic.
Am urmatoarele nelamurii:
1.Pot sa fac supervizarea pe clinic, daca da pot sa obtin ulterior urmatoarea treapta de la practicant in supervizare la autonom?
2. Trebuie sa fac alt master sau o alta formare?

1. Da, poti sa iti iei un supervizor pe psi. clinica, la Hyperion se ocupa de supervizari clinice D-na Prof. Sima. Dupa ce iti termini perioada de supervizare, poti sa treci la urmatoarea treapta de autonom.
2. Ar fi trebuit sa te interesezi inainte de a face masterul daca este sau nu recunoscut de CPR. Acum, daca l-ai facut, intereseaza-te care master de psihanalitica e recunoscut si vorbeste cu ei. In principiu, cam ai 2 posibilitati: sa dai niste diferente si sa-ti faci analiza personala sau sa faci alt master, in alta parte dar recunoscut de CPR.
Master recunoscut de psihologie analitica este cel facut la D-na Prof. Minulescu (analitica jungiana).
Succes!

Later edit: psihanaliza (freudiana) se confunda de multe ori, ca terminologie, cu psihoterapia analitica (jungiana). Presupun ca ai facut masterat de psihanaliza cu Dl. Cambozie, la Hyperion. D-na Minulescu face master in psihoterapie analitica, nu are treba cu psihanaliza.