Client vs. Pacient in psihologie

In ultimul timp, unii psihologi folosesc termenul de „client”, altii prefera termenul de „pacient”. Parerile sunt impartite...Se pare ca la nivel international a fost agreat mai mult termenul de „client”. In Romania, exista aceeasi dezbatere.
As incerca sa va expun un punct de vedere strict personal, chiar si prin prisma formarii mele medicale.
Eu inteleg prin „client”, o organizatie (firma, partid politic, etc.) care imi comanda un anumit tip de studiu psihologic/sociologic sau doreste o evaluare psihologica (clinica, a muncii, etc.) pentru personalul subordonat. Clientul plateste, urmarind anumite obiective, iar psihologul urmeaza a raspunde acestor cerinte, fara alta implicare. Rezultatele sunt prezentate celui care a ordonat si a platit studiul sau evaluarea respectiva. Numai ca, in studiul efectuat pentru „client”, am evaluat oameni mai mult sau mai putin sanatosi psihologic (psihic), oameni, nu numere! Semeni de-ai mei. Chiar „obiectul” muncii oricarui astfel de studiu este reprezentat de oameni, adica ceea ce inteleg eu prin „pacient”, chiar daca nu este un om bolnav...Daca ne gandim la medici, ei scriu pe adeverinta X: „clinic sanatos”. Psihologii scriu apt/inapt pentru munca sau pentru cerintele unui job, facand si o evaluare pshologica. (psihologia clinica si psihologia muncii). Omul care se adreseaza consilierii psihologice sau psihoterapiei, cauta raspunsuri, fiind ghidat si insotit in demersul sau de catre terapeut. Este un om bolnav? Nu! Pot sa-i spun pacient? Eu cred ca da, pentru ca este „clinic sanatos”, daca ne amintim de ceea ce scriu medicii pe adeverinta. Granita dintre normal si patologic devine o granita fina...Prin „pacient”, intelegandu-se un om aflat in suferinta, un om care are nevoie de ajutor specializat, termenul de ,,pacient” implica si un act terapeutic, psiho-terapeutic...

De acord, "client" e prea rece, prea impersonal, comercial de-a dreptul... Pe de alta parte, parca "pacient" ma duce cu gandul la boala... Mai era termenul de "subiect", intrebuintat in cercetare, care iar duce cu gandul la cobai al unui experiment. Daca ar exista o a treia varianta pe langa cele doua de client si pacient, probabil as pleda pentru aceea.

Sunt pacienti si pacienti...Una este sa vorbim de pacientul unui psihiatru, alta este sa vorbim de pacientul unui psiholog ("clinic sanatos" dpdv medical). Eu vad munca noastra ca o relatie intre 2 oameni (psiholog-pacient) nu intre un om (psihologul) si ceva "nedefinit" caruia i se spune generic "client" (ala nu este tot om?)...
Creierul nu este si el un organ asa cum este inima, ficatul, etc.? Atunci cred ca vorbim de om, in general, cu psihicul lui, in particular...
Termenul de "client" aduce, cumva, o depersonalizare nedorita a individului, o anumita lipsire de "substanta", parerea mea...sau inteleg eu gresit termenul acesta.