Medicamentele psihiatrice,ajutor sau pedeapsa?

Acum ceva timp,cineva,NU MEDIC!,ma intreba ce facem noi cu medicamentele de psihiatrie,omoram neuronii...?
Am avut o reactie ca de soc,intai nu mi-a venit sa cred,apoi m-am infuriat,apoi mi-a parut rau ptr aceasta frica a oamenilor,apoi am cazut la pace ca sa pot sa accept ca nu avem nici cea mai mica urma de cultura medicala....pai e destul sa stiu ca am un ficat,plamani,inima,la ce bun sa stiu ca am si creier,desi pretind ca ma folosesc de el...,creier care are si el niste reguli de functionare si reparare.
A trebuit sa-mi calesc rabdarea,sa-i explic omului nostru ca simtomele psihice nu-s microbi care trebuie starpiti prin mecanismul antibioticelor...
La fel de mult ma doare atitudinea unor colegi de alte specialitati care sunt convinsi ca psihiatria nu e o ramura a medicinei fiindca nu obtinem niciodata rezultate,care pun propria incapacitate de a se intelege cu unii pacienti,doar pe seama faptului ca astia,pacientii,sunt nebuni....
E adevarat ca in facultate nu se face decat un stagiu prapadit care te familiarizeaza cu ceva notiuni despre psihic,dar acum avem libertatea accesului la informatie,doare sa pun mana sa-mi intregesc cunostintele despre fiinta umana...?

Din pacate facultatea te educa sa gandesti asa. Nu exista decat un singur tratament corect (acela prescris de mine), daca rezultatul se vede cu ochiul liber (operatie ...) atunci ai facut ceva, in rest sunt barbologie ...
Cred ca in facultate ar trebui facuta o disciplina separata sa te invete cum sa abordezi lucruri noi aparute (tehnici, discipline ...) astfel ca homeopatia sa nu o discreditezi din prima doar ca pastilele sunt mici si nu contin substanta activa ci doar urmale acesteia, acupunctura pt ca e o prostie sa crezi ca daca infigi ace in piele se intampla ceva, psihiatria ca poate chiar sa ajute, de psihologie nu mai vorbim ca acolo vorba lunga ...

Este adevarat ca trebuie sa existe un conservatorism si o cenzura stiintifica dupa care judeci astfel de domenii conexe (noutati pentru Romania) dar de multe ori am vazut respingerea din start pe baza unei judecate de maxim 10 sec sau in urma unei experiente cu un singur pacient care a urmat un astfel de tratament si a fost un esec (aceasta fiind confirmarea stiintifica a ineficientei acelui tratament).

Asta e in ce priveste colegii nostri. In ce priveste pacientii nostri lipsa de educatie medicala duce la astfel de interpretari.
Pacientii doresc rezolvari rapide pentru afectiuni datorate uzual unei diete sau mod de viata total nesanatos. Daca ai o afectiune atunci trebuie sa fie o bacterie pe care trebuie sa o o mori. Nu e niciodata de la el ci s-a pomenit cu acea afectiune pt ca l-a tras curentul ... sau orice altceva dar nu el.
Eu cred ca la scoala, la anatomie in clasele mici poate si inainte de anatomie trebuie elevii invatati care sunt normele uzuale de igiena, cum recunosti ca ai o afectiune si ce faci (mergi la medic ) Poate si niste notiuni de prim ajutor poate sa salveze vieti la un moment dat.
Nu trebuie facuta filozofie ci doar date sfaturi practice si explicatii simple usor de priceput sa nu ajungi peste 20 de ani sa crezi ca medicatia psihiatrica iti omoara neuronii...

DAAAA,ne intoarcem incet,incet,dar pe alta cale...,la Dumnezeu;sa invatam sa ne asumam greselile si sa cerem ajutor sa le indreptam.

Bine punctat. In facultate esti invatat sa respingi greseala ca pe ceva rusinos rau de evitat. Desi la prima vedere pare ok (nimeni nu vrea sa greseasca) de fapt creaza o groaza de probleme pt ca multi refuza sa admita ca au gresit si sa mearga simplu mai departe si se incapataneaza in refuzul de a accepta realitatea.

Greseala este un ingredient intrinsec al progresului si stim cu totii ca de acolo se invata cel mai bine. Nu greseste decat cel care nu face nimic si cel mai simplu mod de a face fata unei greseli este sa admiti din prima, sa inveti ce ai de invatat si sa mergi mai departe.

Pana la Dumnezeu, ne mananca sfintii...
In viata mea zilnica, am un ajutor foarte eficient sau, macar, incerc sa-l eficientizez: propria persoana cu gandurile, ideile, cunostintele ei, in propria devenire...Acum, fata de asa zisii "fara educatie medicala" sau colegi de orice alta specialitate care nu (vor sa) inteleg(a) anumite aspecte, nu-i trimit sa se informeze, ci consider ca este o greseala de comunicare faptul ca nu li s-a explicat un anumit aspect. Cu ce au gresit ei ca si-au format o impresie/parere gresita pe baza unui minim de informatii sau a unor informatii eronate?
Daca te doare ficatul, inima, etc. simti durere/disconfort in zona respectiva, ai o simptomatologie, ceva...
Daca te doare capul, asta nu inseamna ca ai creier, sau psihic...Iti dai seama ca ai creier cand elaborezi un raspuns neural al organismului. Iti dai seama ca ai psihic cand ai perceptii si reprezentari, gandesti, ai afecte, imaginatie, creativitate, orice proces corespondent sistemului psihic uman...

Exact asa cum spui,ca sa ajungem la cunoasterea de sine,cheia fericirii noastre,trebuie sa incepem cu a invata sa fim sinceri,macar cu noi insine;adevarata tarie de caracter este sa iti recunosti partea ta de vina si sa nu mai fii victima oamenilor,a situatiei,a zodiei...????(ca am intalnit si o astfel de atitudine!),a societatii,a parintilor,s.a.m.d.;in fond,victima propriului tau sistem de interpretare a realitatii.